Blocatarul

Sunt de acord cu revizuirea Constituţiei, cu adaptarea ei la noile imperative ale vremii, cu actualizarea ei în consecinţa ultimelor evoluţii pe scena politică, socială şi economică autohtonă şi a principiilor comunitar-europene şi nord-atlantice. Am zis bine? E suficient de lemnos?

Probabil. Doar că eu nu doresc revizuirea legii fundamentale pe ici pe colo, pe unde s-a tot discutat în ultima vreme (parlament unicameral, deficit bugetar sub 3% din PIB, mai puţini parlamentari etc. etc.). Nu: eu doresc modificarea acelor paragrafe care vorbesc de egalitatea tuturor cetăţenilor, în sensul introducerii unei categorii de români care este mai egală decât alţii (ca la ferma lui Orwell): locatarii de la bloc. Sau – pe scurt - blocatarii.

Blocatarul român este un răsfăţat al administraţiilor. Fie că e vorba de primărie, consiliu judeţean, parlament sau de guvern. Mai mult de trei sferturi din costurile presupuse de izolarea termică a blocurilor în care trăiesc blocatarii sunt suportate de stat şi de bugetele locale. Tot blocatarii au, prin lege, diverse scutiri la plata impozitelor dacă dau o bidinea mai apăsată pe blocul în care locuiesc. Blocatarul poate avea oricâte restanţe la întreţinere (adică la căldură, la apă rece sau caldă ori la gunoi) că nu rămâne fără aceste utilităţi, decât poate când regia locală de furnizare e în pragul falimentului. În mod evident, acelaşi blocatar este principalul beneficiar a ceea ce a mai rămas netăiat din subvenţii şi tot pentru el se dă pe din două preţul gigacaloriei, ca să-i mai uşureze factura la căldură. Blocatarii sunt cei care cer senini, ca şi cum ar fi ceva normal, să li se repare acoperişul, să li se pună în faţa blocului gărduleţe şi băncuţe, să li se cosească spaţiile verzi sau să li se repare instalaţia termică de la subsol. Cer… şi li se dă.

Şi e normal să fie aşa. Pentru că blocatarul, prin dispunerea sa pe verticala scării de bloc şi pe orizontala cartierului muncitoresc, este cel mai la uşor de influenţat votant. Cu o singură dispoziţie de primar, zeci de familii au un motiv de mulţumire pentru că li s-au pus o băncuţă şi două coşuri de gunoi la intrarea în scară; cu o singură hotărâre de consiliu, sute de familii dau acatiste că li s-a izolat termic blocul aproape gratis; cu o ordonanţă de urgenţă, mii de locuitori ai unui cartier ridică osanale guvernului pentru că plătesc un preţ subvenţionat la energie termică. Nemaipunând la socoteală faptul că, prin intermediul unui singur preşedinte de asociaţie sau administrator de bloc, programul electoral al partidului ajunge direct şi sigur în toate apartamentele, evident însoţit de subtile recomandări (”Dom’ Vasile, vezi că ştiu că matale ai declarat doar două persoane la asociaţie, da’ de stat, staţi patru, că v-a venit şi nepotul de la ţară şi cumnata din Spania”) a punerii ştampilei de vot pe semnul care trebuie.

Da, blocatarului îi este mai bine decât celui care locuieşte la casă (şi din ale cărui impozite se plătesc izolările termice, băncuţele de la scară, cositul ierbii dintre blocuri sau subvenţia la gigacalorie – adică toate aceste avantaje de care el nu beneficiază). Dar în acelaşi timp, blocatarul se bucură de acest bine precum un animal de casă: doarme la căldură, are ce mânca şi ce bea şi i se perie în mod regulat blana - dar e un captiv de lux ce depinde de stăpânul care, dacă blocatarul nu e cuminte, îi poate tăia subvenţiile şi căldura sau îl poate lăsa pradă igrasiei infiltrate prin găurile din acoperişul nereparat.

Atât timp cât administraţiile, de indiferent ce întindere şi de orice culoare politică, vor continua să vadă în blocatari un izvor de voturi, uşor de manipulat şi de controlat, lucrurile nu se vor schimba. Atunci când blocatarii vor înceta să mai fie o categorie favorizată, atunci când vor avea aceleaşi drepturi – dar şi aceleaşi obligaţii – ca toţi ceilalţi cetăţeni, atunci când vor pune ştampila pe un buletin de vot gândindu-se la viitorul copiilor lor şi nu la factura de întreţinere din iarna viitoare, atunci abia articolele din Constituţie despre egalitatea tuturor cetăţenilor vor deveni adevărate.